April Ibinceanu graduated from the filmmaking course at Westminster University. She went on to work as a production designer and experiment with immersive installation and collaborative filmmaking. Her experience teaching film at PQA has sparked her fascination with the peculiar language of childhood. Having lived for most of her life in London, April recently returned to her hometown in Jiu Valley with the intention to reconnect to her place of birth and explore personal themes of home and childhood, of places changing and regenerating, of illness and death, resilience and adaptation.
April Ibinceanu a absolvit cursul de film la Westminster University și a lucrat apoi ca scenograf. A experimentat cu instalații imersive și filmmaking colaborativ. În experiența de a preda film la PQA a fascinat-o limbajul specific al copilăriei. Ea a locuit cea mai mare parte a vieții în Londra iar recent a revenit în Valea Jiului cu intenția de a se reconecta cu locul natal și a explora teme personale: copilărie și acasă, locuri în schimbare și proces de regenerare, boală și moarte, reziliență și adaptare.
Driven by her own experience as a child of migrant parents, April wanted to work with girls from the village whose parents work abroad. From this connection, the aim was to give the girls autonomy in telling their story by leaving a camcorder with them at all times and involving them in every aspect from filming to sound recording and idea-generating.
The result is a playful process of co-creation, a cross-temporal dialogue on the quiet longing of separation from one’s parents and the resilience of childhood, the joy of play and exploration, and the journey forward. The camera at times becomes part of the lived experience, as the external and internal worlds overlap.
Motivată de experiența unei porțiuni din copilărie în care părinții au fost departe, April a dorit să lucreze cu fete din sat a căror părinți sunt plecați în străinătate pentru a munci. Pornind de la această conexiune, scopul ei a fost să dea celor două surori cu care a lucrat cât mai multă autonomie în a-și spune povestea, lăsându-le o cameră de filmat pe perioada rezidenței și implicându-le activ în tot procesul, de la înregistrat sunet la generat idei.
Ce a rezultat este un proces jucăuș de co-creație, un dialog în timp despre experiența dificilă a separării de părinți și reziliența copilăriei, bucuria jocului și a explorării, și procesul de a merge înainte. Camera devine, în varii momente, parte din experiența trăită, lumea exterioară și cea interioară îmbinându-se.
"Ioana (12 years old) and Adriana (7 years old) are creative, playful, and dreamy souls, and I enjoyed their enthusiasm to work on a project together. Although Adriana, the younger sister, initially didn't want to participate, after Ioana told her about our meeting, she became curious and said she wanted to join in, and that made me very happy.
They were excited to take long walks, to show me their favorite games, and to tell me all sorts of things about themselves. They were curious to explore their everyday surroundings through sound and video. They are my guides here in the village, and this presents me with an exploratory and playful perspective. We discover magical trees and flowers, and invent games with whatever is at hand (leaves, stones, and flowers)."
”Ioana (12 ani) și Adriana (7 ani), sunt firi creative, jucăușe și visătoare, iar eu m-am bucurat de entuziasmul lor față de ideea de a face un proiect documentar împreună. Deși Adriana, sora mai mică, nu a dorit să ia parte inițial, după ce i-a povestit Ioana cum a fost întâlnirea noastră, a devenit curioasă și a spus că vrea și ea, iar asta m-a bucurat foarte mult.
Au fost entuziasmate să ne plimbăm cât de mult, să îmi arate jocurile lor preferate și să îmi povestească tot felul de lucruri despre ele. Au fost curioase să explorăm împreună prin video și sunet împrejurimile lor de zi cu zi. Ele sunt ghidul meu aici în sat, iar asta îmi dă o perspectivă explorativă și jucăușă – descoperim pomi magici, fel de fel de flori și inventăm jocuri cu ce avem la îndemână (frunze, pietre și flori).”
.jpg)
"I left them a video camera to record their daily life and to make a film for their parents who are currently working abroad. We talked about missing our parents, what home means, and what family means. Over time, we became friends, and I'm glad they were open and shared their experiences with me. I intend to stay in touch with them, and I hope to return to the village to continue our shared exploration. I enjoy this process of co-creation and try to encourage and give them as much freedom as possible. It's a process of learning and experimentation both for them and for myself."
”Le-am lăsat un camcorder permanent pentru ca ele să filmeze viața lor de zi cu zi cu scopul de a face un film pentru părinții lor, care sunt momentan plecați în străinătate. Am vorbit despre dorul de părinți, despre ce înseamnă acasă și ce înseamnă familia. Cu timpul, am devenit prietene și mă bucur că au fost deschise și mi-au povestit despre experiențele lor. Intenționez să țin legătura cu ele și îmi doresc să mă intorc în sat pentru a continua explorarea noastră comună. Îmi place acest proces de co-creație și încerc să le încurajez și să le dau cât mai multă libertate. E un proces de învățare și experimentare și pentru ele, și pentru mine.”
.jpg)
.jpg)
.jpg)
April Ibinceanu a absolvit cursul de film la Westminster University și a lucrat apoi ca scenograf. A experimentat cu instalații imersive și filmmaking colaborativ. În experiența de a preda film la PQA a fascinat-o limbajul specific al copilăriei. Ea a locuit cea mai mare parte a vieții în Londra iar recent a revenit în Valea Jiului cu intenția de a se reconecta cu locul natal și a explora teme personale: copilărie și acasă, locuri în schimbare și proces de regenerare, boală și moarte, reziliență și adaptare.