Ruxandra Nițescu’s artistic practice is driven by the desire to explore and understand in depth what loneliness, abandonment, illness and collective or individual traumas mean. Over the years, she has used techniques such as photography, video, sound, drawing, and engraving, being interested in their permeability. Recently, she has become interested in the importance of natural spaces in the healing process.
Practica artistică a Ruxandrei Nițescu este condusă de dorința de a explora și de a înțelege în profunzime ce înseamnă singurătatea, abandonul, boala, traumele colective sau individuale. Pe parcursul anilor a utilizat fotografia, video-ul, sunetul, desenul și gravura, fiind interesată de permeabilitatea acestora. Recent a devenit interesată de importanța spațiului natural în alinarea durerii.
For fifteen years, Ruxandra lived in a rural area, the garden being an affective space of what "home" meant for her. Gardening was the perfect opportunity to spend time with her grandfather and, at the same time, to create an entire universe where plants were personified.
Thus, motivated in her research by these childhood and adolescent experiences, Ruxandra collaborated with six families from Hundorf, exploring the relationship they have with their gardens. For them, gardening is a blessing, and each carefully cultivated piece of land is a part of their soul. They share saplings when needed and never shy away from sharing their fruit with people in the community. Women are much more present in the garden, while men are either out for work or absent from family life altogether. Women in the village no longer engage in gardening only when they have health issues that limit their mobility. In the end, each family gave Ruxandra a plant, a piece of their soul that is now carefully preserved in the herbarium she compiled in Hundorf.
Timp de cincisprezece ani, Ruxandra a locuit într-o zonă rurală, grădina fiind un spațiu afectiv a ceea ce înseamnă acasă. Grădina era prilejul perfect să petreacă timp cu bunicul ei și totodată să-și creeze un întreg univers unde plantele erau personificate.
Astfel, motivată în cercetarea ei de aceste experiențe din copilărie și adolescență, Ruxandra a colaborat cu șase familii din Hundorf, realizând o radiografie a relației pe care aceștia o au cu grădinile lor. Pentru ei, lucratul în grădină este o binecuvântare iar fiecare bucățică de pământ atent cultivată este o parte din sufletul lor. Împart răsadurile la nevoie și nu evită niciodată să ofere din roadele lor oamenilor din comunitate. Femeile sunt mult mai prezente în grădină, bărbații fiind ori plecați la muncă, ori absenți din viața de familie. Cazurile în care femeile din sat nu se mai implică în munca din grădină sunt legate de problemele de sănătate ce nu le permit prea multă mișcare. La final, fiecare familie i-a oferit Ruxandrei câte o plantă, o bucățică din sufletul lor păstrată bine în ierbarul pe care l-a construit în Hundorf.
”At first, I primarily researched the adults' relationship with the garden, but during the workshop, I wanted to explore the children's connection with it. We conducted three different exercises. The first was an exercise in imagination and drawing – 'the garden at home' – where each child drew their favorite elements from their backyard. Watermelons, flowers, and water were elements that often appeared in their drawings. The following exercise was a writing exercise, where each child wrote down what the garden meant to them and what relationship they had with it. The last exercise was a sound exercise, where each child imagined the sound their favorite plant would make and we all created a communal garden through simultaneous sounds."
”Dacă la început am cercetat mai mult relația adulților cu grădina, în cadrul workshop-ului am căutat să explorez care este relația copiilor cu ea. Am făcut trei exerciții diferite. Primul a fost un exercițiu de imaginație și de desen – grădina de acasă – unde fiecare copil a ales să deseneze elementele lui favorite din curte. De pildă, lubenița, florile și apa erau elemente ce se regăseau deseori în desenele lor. Mai apoi, următorul exercițiu a fost unul de scriere unde fiecare a notat ce înseamnă grădina pentru el, care este relația lui cu ea. Iar ultimul exercițiu a fost unul de sunet, unde fiecare și-a imaginat ce sunet ar face planta lor favorită și am format o grădină comună prin sunete făcute simultan.”
"What impressed me the most during the residency were the interactions with the people in the village and the warmth with which they welcomed me. They openly talked about their gardens and what it means to live in the countryside. I was very touched that from whatever means they had, they offered me a lot. They made every effort to make me feel comfortable. I became attached to the six families I visited."
”Ce m-a marcat cel mai tare pe parcursul rezidenței au fost interacțiunile cu oamenii din sat și căldura cu care m-au primit. Mi-au povestit cu sufletul deschis atât despre grădinile lor, cât și despre viețile lor și ce înseamnă traiul la țară. Iar ce m-a emoționat cel mai tare e că din puținul lor mi-au oferit și mie. Făceau tot posibilul să mă simt bine și chiar așa a fost. M-am atașat de cele șase familii cărora le-am trecut pragul.”
Practica artistică a Ruxandrei Nițescu este condusă de dorința de a explora și de a înțelege în profunzime ce înseamnă singurătatea, abandonul, boala, traumele colective sau individuale. Pe parcursul anilor a utilizat fotografia, video-ul, sunetul, desenul și gravura, fiind interesată de permeabilitatea acestora. Recent a devenit interesată de importanța spațiului natural în alinarea durerii.