Cum s-a născut Acasă la Hundorf? De când am primit întrebarea asta am stat să mă gândesc și primul lucru pe care pot să-l spun este că nu s-a născut. Adică n-a fost un proces mai lung sau mai scurt, cu gânduri, cu pus picioarele în apă rece, cu testări, cu studii de piață, cu argumente, cu balanța între a alege ceva în defavoarea a altceva, etc.

”Acasă la Hundorf” a venit odată cu casa. A străbătut anii și deceniile și, poate, secolele. Ea a fost acolo, doar că acum i-a fost momentul să se manifeste.

Dovadă stă un moment pe care l-am mai povestit și care mi-a rămas foarte bine întipărit în memoria de orice fel. A devenit așa, ca un reper. Eu am plecat de-acasă la 11 ani și momentul despre care vorbesc este undeva în preajma acestei vârste, după plecarea mea. Mă văd în fața pridvorului, în curte, pe fondul unei zile obișnuite într-o casă țărănească. Adică o gospodărie mare, cu animale, cu mama și tata care munceau de se spete aude dimineața devreme până seara târziu și cu oamenii și musafirii care erau mai întotdeauna prezenți.  Acolo, în fața pridvorului, gândul mi-a spus că în această casă vor fi artiști. Știam că eu nu voi putea continua statusul acela de casă țărănească autentică – cu animale, etc. – și că acolo va fi altceva. Casa va începe o nouă etapă. De unde a venit ideea cu artiștii, cum s-a putut cuibărit ea în mintea unui copil de țărani, asta  nu știu. Cert este că s-a înrădăcinat acolo zdravăn  și-a tot crescut până a ajuns  ”Acasă la Hundorf”.

Sigur că după aceea au fost și sunt etape conștiente, costisitoare, solicitante, etc, dar, dincolo de acest strat de suprafață și absolut necesar ca ceva să se înfăptuiască, vreau să spun că există un traseu nevăzut, o ață – vorba oamenilor din Hundorf- pe care noi o descoperim sau nu. Dar ea există. Iar atunci când se întâmplă întâlnirea este un moment fast, unic, miraculos, de grație.

Ideea este să te lași ghidat de acest miraculos care ne înconjoară; să-l vezi, să-l simți, pentru că acest  miraculos vorbește, intră în dialog cu tine și îți spune că greșești atunci când ceva nu merge bine și îți mai spune că trebuie să te strădui să găsești calea dreaptă.

Așadar, ”Acasă la Hundorf” este întâlnirea cu acest miraculos ubicuu, care face ca totul să meargă înainte, să nu băltească, să ne simțim bine, creativi, prieteni și oameni. Ce se vede e o muncă asiduă și continuă pe toate palierele: căutare și coagulare de echipe, direcționare și adaptare de conținut, asigurare de resurse – financiare, logistice, tehnice, crearea de conexiuni regionale și impetuoasa nevoie de a vorbi despre nevoile celor două comunități – cea artistică și cea rurală .

Dar aici începe o altă poveste, extrem de importantă, cu multe fațete și teribil de necesară azi.