Maria Mălcică a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București, la specializarea Istoria Filosofiei și Filosofia Culturii. Urmează o varietate de practici artistice, alternând în principal între pictură, grafică și muzică și lucrând atât în medii digitale, cât și tradiționale. Din când în când, lucrează ca ilustrator pentru cărți și reviste. A contribuit cu ilustrații la DoR, revista Plic și revista Gen și la volumele „Comoara din Deltă” și „Pe sub păsări și peste pești,” care adună texte scrise de copii din comunități izolate din Delta Dunării și la antologia „Un spațiu doar al nostru,” o colecție de povești de dragoste queer. Nu crede în separarea intereselor ei în cele „artistice” și cele „academice,” ci preferă să le privească unitar, ca direcții care se întrepătrund și se hrănesc unele din altele.

În cadrul rezidenței ȘAH au fost dezvoltate în paralel două proiecte. Primul vizează spațiul, mai precis spațiile închise în care cei mai mulți dintre noi ne petrecem cea mai mare parte a vieții. Proiectul constă într-o cartografiere a celor mai semnificative interioare întâlnite. Prin centrarea spațiilor care servesc doar ca fundal pentru experiențele cotidiene, ansamblul caută să schițeze o hartă autobiografică a spațiului interior.

Cel de al doilea proiect urmărește documentarea unei colecții de întâlniri personale cu animale. În forma unei serii de benzi desenate fără cuvinte, acest proiect încearcă să reprezinte într-o manieră vizuală, accesibilă, ceea ce se întâmplă atunci când interceptăm privirea animalelor care ne înconjoară peste tot și care este atât de adesea ignorată, păstrând nuanțele, ambiguitățile și fascinația pe care le produc aceste întâlniri.

ce se întâmplă atunci
când interceptăm privirea animalelor