Maria-Luiza Dimulescu, Maria-Beatrice Tudor & Cătălin Rugină
2020
CORP ACASĂ
Metodologia atelierului de dans contemporan
În cadrul rezidenței, am susținut un atelier de dans contemporan cu durata de 2 ore. Inițial, acesta a fost adresat copiilor cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani. Am printat câteva afișe și am luat legătura (la sfatul Mariei, organizatoarea rezidenței) cu doamnele profesoare din sat dar și cu grupul nostru de adolescenți pe care îi cunoșteam deja. În cele din urmă, la atelier au venit rând pe rând copii, de diferite vârste, așa că ne-am adaptat pe loc tot setul de exerciții deoarece important pentru noi a fost faptul că ei au avut curajul să se alăture grupului. Înainte de curs, am pregătit împreună cu colega mea o structură lejeră bazată pe exerciții de încălzire corporală și improvizație care puteau fi încercate de diferite categorii de vârstă.
Exercițiile de încălzire au vizat rând pe rând toate părțile corpului astfel încât copiii să poată conștientiza diferențele dintre acestea și complexitatea corpului uman. Ulterior, am activat mișcarea tuturor părților corpului încurajându-i să își creeze propriul dans. Am folosit faptul că atelierul a avut loc în curtea școlii (pe iarbă) și i-am învățat pe copii câteva elemente de floor work (tehnică de dans complexă în care lucrezi cu solul). Deși la prima vedere totul le părea complicat și dificil, am descompus și explicat principiile care stau în spatele acestor mișcări până în punctul în care fiecare copil a încercat și a reușit. Dorința noastră a fost ca participanții să își depășească frica de necunoscut și să înțeleagă că orice lucru aparent greu la prima vedere, este alcătuit din pași simpli care trebuiesc urmați.
În partea de improvizație, am urmărit relația corp-muzică corelată cu informația învățată până atunci. Copiii au încercat să urmeze ritmul melodiilor și să își construiască cu ajutorul improvizației propriul dans. Am urmărit aici libertatea de exprimare, curajul de a te mișca indiferent de părerile din jur și importanța de a fi împreună.
Pe durata cursului, s-au format două grupuri, unul cu copii de 8-16 ani iar altul cu copii de maxim 5 ani. În acel moment, eu și colega mea am susținut 2 cursuri în paralel, deoarece limbajul trebuia adaptat vârstelor.
Pentru finalul cursului am ales să reunim cele două grupuri și să încheiem printr-un exercițiu de conexiune între copii, care a funcționat indiferent de vârste. Acest exercițiu presupunea transmiterea unui impuls de mișcare de la unul la celălalt, unde accentul a fost pus pe atenția la celălalt și intenția de a-i oferi ceva.
Relația cu adolescenții și selectarea lor
Prietenia noastră cu grupul de tineri din Hundorf s-a format natural prin întâlniri Acasă. Am discutat mult cu ei, le-am povestit experiențe personale și i-am încurajat și pe ei să o facă. Am aflat, astfel, aspecte din viața lor de zi cu zi, modul lor de gândire și dorințele lor pentru viitor. Am fost foarte deschiși față de ei și am răspuns la toate întrebările pe care și ni le-au pus și vice-versa. Am gătit împreună și am băut ceai. Am discutat cu echipa legat de posibilitatea de a-i include în procesul de creație al filmului iar colegii au fost deschiși. Le-am propus și lor această colaborare și am primit imediat răspunsul afirmativ. Selecția lor a fost realizată pe criteriul disponibilității lor. Unii dintre copii au fost prezenți la toate filmările, alții atât cât le-a permis timpul.
Procesul de lucru
Inițial, conceptul filmului de dans pe care voiam să îl realizăm în cadrul rezidenței era construit doar în jurul relației noastre cu spațiul. Odată ce i-am întâlnit pe copii, am realizat că de fapt Hundorf reprezintă mult mai mult decât o sumă de diferite spații și totodată ne-am dat seama că relația cu acești copii va fi parte din acest „acasă” în care am locuit și ne-am desfășurat timp de două săptămâni. Așadar, pentru noi a fost destul de clar că direcția filmului de dans se va schimba.
În ceea ce privește lucrul efectiv pentru realizarea filmului, totul a decurs natural. Am organizat filmările în așa fel încât să fie un joc la care să participe copiii și am încercat să le oferim libertatea de a interveni cu idei în acest proces de creație. Am fost plăcut surprinși de deschiderea lor față de noi și față de artă în general și până la finalul rezidenței am reușit să stabilim cu ei o conexiune destul de puternică, conexiune care considerăm că a marcat pozitiv ambele părți.
Experiența Acasă la Hundorf
Pentru mine, Beatrice, experiența la Hundorf este vie de fiecare dată când povestesc sau îmi aduc aminte despre ea. Acest proiect mi-a depășit așteptările prin calitatea oamenilor întâlniți, de la adolescenții din sat la organizatori și invers. Am întâlnit oameni minunați, deschiși către noi și dispuși să ajute în fiecare etapă iar aceste aspecte duc către o apropiere umană profundă. În plan personal, “Acasă la Hundorf” mi-a adus liniște, mi-a retrasat o rutină mult mai firească, mi-a dat timp. Pe parcursul celor 2 săptămâni am trăit cu senzația că am atât de mult timp pentru absolut orice încât inevitabil m-am echilibrat. Locația este minunată, oamenii - deosebiți și posibilitățile viitoare - nenumărate. Îmi doresc să mă implic mai mult în edițiile viitoare și cred cu tărie că acest proiect este o sărbătoare pentru comunitatea (tânără) din Hundorf.
Această rezidență a venit pentru mine, Maria-Luiza, ca o gură mare de aer de care cu siguranță aveam nevoie, dar pe care nu știam de unde să o procur. Cele două săptămâni petrecute într-un loc înconjurat de natură m-au ajutat să mă deconectez de fuga continuă care îmi caracteriza aproape fiecare zi și să mă concentrez asupra propriei persoane și asupra practicii mele artistice. Astfel am reușit să găsesc noi resorturi interioare care așteptau să fie accesate. Cu siguranță această rezidență a avut ca rezultat mai mult decât un film de dans și va contribui în continuare la parcursul meu ca tânăr artist.
Maria-Luiza Dimulescu este absolventă a Facultății de Teatru din cadrul UNATC ”I.L Caragiale” și în prezent studiază specialitatea „Creație Coregrafică” în cadrul masterului. Subiectele care îi atrag atenția sunt legate de problematicile omului contemporan, cu precădere cele ce afectează persoanele de sex feminin. Activând atât ca performer cât și ca tânără coregrafă, se consideră o persoană care are un privilegiu imens și anume acela de a se putea adresa unui număr mare de persoane, într-un mod unic, care trece dicolo de bariera pusă de cuvânt și este capabil de a ajunge direct la sufletul omului. În ultimii ani a colaborat ca și performer cu Centrul Național al Dansului în spectacolul „Val și cetatea sufletelor” coregrafiat de Vava Ștefănescu, LINOTIP în cadrul spectacolului „Promised Land”, în coregrafia lui Arcadie Rusu, Teatrul Odeon în spectacolele „Kafka. 5 vise” și „Casanova” în regia lui Dragoș Galgoțiu, Circul Metropolitan de Stat în spectacolele „Reveria” și „București. Je t’aime” și Teatrul Excelsior în spectacolul ”Vlaicu Vodă”.
Maria Beatrice Tudor este licențiată a Facultății de teatru (din cadrul UNATC București) în Artele spectacolului (Coregrafie) și absolventă a programului masteral de ”Creație coregrafică” în cadrul aceleiași universități. Aceasta este coregraf și performer însă își desfășoară activitatea și în domeniul educației prin intermediul dansului contemporan. Ca direcție artistică principală, aceasta își focusează atenția asupra realității cotidiene, fiind un observator activ al acesteia. Spațiul social reprezintă pentru ea o sursă inepuizabilă și dinamică de inspirație. Crede în relația dintre artă și sfera socială și susține că arta este influențată direct de spațiul social pe care îl influențează totodata. A coregrafiat ”Ibuse”- spectacol de licență, “Na Sua Cara”- spectacol semestrial difuzat la Point și ”Câte un om de iubit”- spectacol de disertație, invitat la Festivalul D-butan-t organizat de Teatrul Andrei Mureșanu (Sfântu Gheorghe) și difuzat la Linotip în cadrul evenimentului Rampa de Dans. A coregrafiat ”Povestea unei iluzii”- spectacol performance de creație vestimentară (Licență Valentin Teodorescu).
Cătălin Rugină studiază arta imaginii de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”. Studiul intens al luminii și al diferitelor mijloace de redare a imaginii l-a determinat să găsească un echilibru între tehnică și creație, fiind mereu în căutarea unor expresii vizuale creative, utile pentru structura dramaturgică. Are capacitatea și experiența de a lucra atât pe format digital, cât și pe peliculă. Crede în intuiție artistică educată simultan cu disciplinarea gustului estetic. De-a lungul timpului a participat la numeroase workshop-uri și cursuri în urma cărora a dobândit diferite abilități și cunostințe. Mijloacele de expresie și tehnicile folosite l-au ajutat să realizeze, în ultimii ani, diferite proiecte, scurtmetraje, videoclipuri, reclame, prezente atât în festivaluri, cât și în mediul online.
