
“Trăind în Germania de la o vârstă foarte fragedă ajungi să devii preocupat de propria istorie: ororile Germaniei Naziste sunt predate în fiecare an în școli. Clădiri și orașe - peste tot există rămășițe ale trecutului și ale războiului. Bunicii, adesea traumatizați ca și copii de război, nu doresc să-și aducă aminte de acel timp.
Fascinația mea pentru a descoperi acel trecut a fost declanșată de descoperirea manuscriselor străbunicului meu care relatau momente ale vieții sale precum nașterea copilului său, achiziția primei mașini, tratamente medicale ce par acum atât de îndepărtate de tratamentele actuale, precum și instaurarea regimului nazist în Germania. Manuscrisele lui cuprindeau teama de război, începutul și speranța că totul va fi bine, rezistența.”
Marlene a început să cerceteze tot mai mult pe omul care i-a fost străbunic, voia să înțeleagă mai bine bucuriile lui, tristețile, viciile, care au lăsat o întreagă generație cu traume reprimate. Manuscrisele unui timp în care nimeni nu știa ce va aduce ziua de mâine, cum se va sfârși totul - fapt pe care ani mulți mai târziu Marlene avea să îl descopere în paginile cărților de istorie.
Timpul petrecut la Hundorf a fost pentru Marlene începutul cărții ei bazate pe arhivele personale și manuscrisele străbunicului ei. Acesta a fost jurnalist și editor în timpul regimului nazist și a scris din 1923 până în 1944 rapoarte ce reflectă tristețile și bucuriile unui om dintr-o generație în care verbalizarea lumii emoționale, interioare a unui om nu era un lucru dezirabil.
Săpând în arhivele străbunicului ei, Marlene vrea să înțeleagă propria ei poveste, precum și povestea generației ei - cum a devenit ceea ce este astăzi?

Căutarea propriei identități prin raportarea la generația străbunicului ei a inspirat-o să creeze instalația simbolică Generation Einbinden, pornind de la cuvântul în germană “binden” care înseamnă a lega, a fi în legătură. Instalația alcătuită din lemn, sfori și cuie, care reprezintă pentru Marlene trecutul bunicilor și străbunicilor și modul cum aceștia rămân conectați și trăiesc în prezent prin noua generație, cea a nepoților.
Este alcătuită din lemnul vechi, în proces de dezintegrare, al unui șifonier vechi găsit într-o magazie dintr-o casă din satul Hundorf, care este prins în cuie- simbolul generațiilor prezente, necesare pentru a menține întreaga construcție a trecutului în picioare.
Dorind să trezească în tinerii din Hundorf o curiozitate similară față de rădăcinile lor, i-a rugat să scrie o scrisoare către străbunicii lor, pe care o va integra în instalația artistică.
Ce le-ar plăcea tinerilor din Hundorf să cunoască despre trecutul familiei lor?
Marlene Klauser locuiește în Berlin și este fascinată de istoria celui de Al Doilea Război Mondial din Germania. Proiectul ei a pornit de la descoperirea unor manuscrise vechi scrise de străbunicul ei, jurnalist politic în acea perioadă. Ea vrea să înțeleagă mai bine cum se raportează noua generație de tineri din Hundorf la propria lor istorie de familie.
