
Nu e față de masă. Nu e covor. Nu are o funcție.
Crem, alb și roșu – ca și cum cineva și-ar fi vărsat mâncarea, care este acum țesută pentru totdeauna în material. Găuri mari, resturi de hârtie veche, fire lungi atârnând – nepractic & nespălabil.
Țesutul e o formă de lucru extrem de lentă și care ia mult timp. De obicei, merită, pentru că te încălzește, îți protejează podeaua, durează o viață. Ține de scop. De funcție. Mai ales la țară, la Viișoara.
La Viișoara, unde țesutul la război are rădăcini adânci și fiecare gospodărie își poartă povestea, oamenii au zis: „Ce-i asta, a mâncat-o șoarecele?“ „Nu pot să o ating, că se murdărește!“
Într-un oraș ca Berlinul:
galerie, vin alb, însemnătate…
Ce valoare are o lucrare dacă nu face nimic?
Nu încălzește, nu acoperă, nu protejează? O țesătură ce nu servește niciun scop decât să pună întrebări: despre valoare. Despre unde vine.
Ole Villwock este un tânăr artist multidisciplinar, director de imagine și regizor stabilit la Berlin. Având rădăcini în film și un interes tot mai mare pentru sculptură, el explorează noi modalități de a conecta imaginea în mișcare cu materialele fizice și cu alte forme artistice – lucrând cu colaj, fotografie, pictură, instalație și orice altceva îi trezește curiozitatea. În calitate de co-fondator al duo-ului regizoral ABRIL și al colectivului artistic 0815magazine, explorează de la documentare și reclame, la expoziții, concerte și idei creative care merită aduse la viață. Proiectele sale au fost prezentate în expoziții, proiecții și rezidențe artistice din diverse colțuri ale Europei.
