Vraciul

‍

Prin proiectul lui, Eduard Bălaș urmărește dezvoltarea practicii lui artistice axată pe măști într-o direcție antropologico-folcloristică. El dorește să inițieze o cercetare prin care să afle de la localnici mituri, legende, superstiții locale, sau povești având o componentă fantastică sau supranaturală. Cu ajutorul copiiilor din sat, el va încerca apoi să ofere o față personajelor ce populează aceste povești, transpunându-le în imagini. Desenele și ideile vor fi într-un final transformate într-una sau mai multe măști sau costume. Elementul fantastic va fi astfel materializat, oferind oamenilor ocazia de a-l întrupa în vederea înțelegerii, a invocării sau a exorcizării lui.

În cazul lui Eduard, proiectul s-a dezvoltat pe mai multe planuri, după cum spune și el:

„ Pe de-o parte am vorbit cu tinerii și am făcut o excursie la părăul (a nu se confunda cu pârâul) dracului, unde se zice că lemnele se taie singure și nu ard (mituri infirmate cu succes). În același timp m-am apucat să lucrez la o sculptură- asamblaj folosind materiale găsite în șură și construind instinctiv o figură vag umanoidă. ”

În paralel cu cele menționate, au mai luat naștere și o serie de schițe pornite de la cuptorul din curte, toate acestea ducând la apariția unui nou set de obiecte-măști „prin care omul să se identifice cu cuptorul, ca spațiu de purificare, de sublimare a naturilor bazice și elevare spirituală.”

"Acasă la Hundorf nu este doar o rezidență, sau o oportunitate pentru demersul creativ ci este în primul și-n primul rând Acasă. Pentru mine cel puțin așa a fost. Timp de două săptămâni am fost acasă. Spre deosebire de celelalte ”acasă” ale mele (una în București și alta în Ploiești) m-am trezit în fiecare dimineață în satul ăsta absolut idilic, ținut de dealuri ca într-un căuș, într-o casă în care dragostea și grija celor care au făcut-o și a celor care au păstrat-o este vizibilă pretutindeni și fac din ea ceva viu. Apoi mă dezmeticeam și îmi dădeam seama că, atunci când acasă este la Hundorf, singura mea treabă este să lucrez ceea ce-mi place - iar asta îți dă un sentiment de nedescris." (Eduard Bălaș)

‍

‍