“Am lăsat spațiul să mă ghideze, ca o călăuză, fără a avea o destinație sau un scop final. Am lăsat spațiul să îmi devină casă. Am aflat că străzile erau cândva pline de care cu boi și locuitorii trăiau într-o comunitate unită.
Am mâncat măceșe, am dormit sub stele și am strâns pietre. Am îmbrățișat locul și oamenii cu toată iubirea mea.

Simbolurile pe care le-am descoperit și pe care le-am inventat spun povestea locului, al lor și al meu, ele stau acum brodate cu un fir de ață în fața altarului bisericii evanghelice.”

Proiectul Lenei propune două direcții diferite de interacțiune cu lumea satului:  prin broderie și fotografie. Lucrarea brodată înfățisează simbioza dintre simbolurile alese de pe pereții caselor, bisericilor și de pe pietrele de mormânt cu simbolurile inventate de artistă. Pe pânză pot fi zărite dealurile, ploaia, strugurii, toate fiind interconectate.

Existența simbolurilor care aparțin trecutului din sat continuă să persiste prin experiența subiectivă pe care artista o are în timpul prezent cu imaginea lor și prin modul în care le integrează în broderiile ei.

A doua parte a proiectului, seria de fotografii ilustrează perspectiva realismului magic a trăirilor din satul Hundorf- portrete, fiinţe şi poveşti.

“Tot ce am făcut a fost să înțeleg prin joc, ca un copil, o lume nouă, primitoare, curioasă și minunată. Am mâncat măceșe, am dormit sub stele și am strâns pietre. Am îmbrățișat locul și oamenii cu toată iubirea mea.”