Mărturii Apropriate

‍

Am ajuns duminică la prânz. La miezul nopții i-am deschis poarta Laviniei. Luni am deschis amândoi poarta lui Roxi. Au urmat două săptămâni de lucru intens, un veritabil laborator de creație pe care l-am împărțit cu localnicii.

Timpul a încetinit, oferindu-ne răgazul necesar pentru a ne apropia de trecutul și prezentul satului Hundorf.

Pentru mine, a fost un adevărat periplu prin viețile și gândirea localnicilor, periplu care mi-a revelat noi moduri de înțelegere a unor teme fundamentale: binele și răul, viața, dragostea, suferința, iertarea, moartea.

Întâlnirile cu sătenii care mi-au inspirat proiectul au avut o funcție simbolică, aproape mistică, multe din propriile mele frământări și suferințe regăsindu-se în mărturiile lor. Cuvântul ,,Acasă” reprezintă întocmai această punte pe care noi, artiștii rezidenți, am reușit să o consolidăm, pentru a ne întâlni cu adevărul pe care acești oameni îl conțin.

Proiectul “Mărturii Apropriate” a apărut în încercarea de a da o definiție personală cuvântului ”acasă”.

Mi-am propus două direcții : una strict vizuală, realizată cu mijloacele picturii și desenului, iar alta literară, prin texte care să ia forma unor poeme. Atât pictura cât și desenul sunt tehnici care înlesnesc interacțiunea directă a autorului cu materialul de lucru.

Am optat pentru fotografii de familie din arhivele locale fiindcă, deși  reprezintă biografii străine de mine, ele au declanșat emoții legate de  propriul meu trecut.  Procesul de lucru este definit de efortul  traducerii acestor emoții,  prin limbajul picturii.

‍

‍

‍

‍

“Aproprierea” constă în faptul că imaginile sunt asimilate și reformulate într-un demers artistic personal. Ritmul  celor 4 formate ale picturilor, tinde să se structureze într-un ansamblu, unde monocromia asigură o unitate estetică iar principiul operațional o unitate conceptuală.

Componenta pictată a proiectului “Mărturii apropriate” vine în continuarea unui alt proiect, “Roentgen”, în care am pornit de la arhiva foto personală. Lucrările din acest grupaj sunt realizate pe dimensiuni și tehnici foarte variate, gândite pentru a fi  dispuse în spațiu sub forma unei hărți eterogene, unde fiecare lucrare punctează, individual, momente ale unei istorii afective.

‍

‍

‍

‍

Cealaltă componentă a proiectului “Mărturii apropriate” este o carte. Poemele care o compun sunt redactarea exactă a unor mărturisiri venite din partea localnicilor. Pe durata rezidenței am stat de vorbă cu fiecare în parte, provocându-i să povestească liber despre momentele care le-au marcat formarea și existența. Intenția a fost aceea de a conserva, cu multă grijă, elementele care particularizează estetic atât discursul cât și valoarea afectivă a mărturisirilor. Ilustrațiile au fost desenate cu minuțiozitate ( după fotografii realizate de mine ) fiind, ca și poemele, realizate cursiv, dintr-o singură linie. Am încercat să armonizez două tipuri de “scriitură”, printr-o formulă care completează procesul de definire a cuvântului “acasă”.

‍

‍