Puterea încântătoare a obiectelor depășește „realitatea lor geometrică”, chiar și atunci când sunt uitate sau rătăcite. Iată o mică arhivă de instrumente muzicale cartografiate prin locul lor de apartenență în sat. Le-au fost prezentate celor doi muzicieni de către localnici și, uneori, li s-au împrumutat pentru câteva zile. De la clopotele bisericii la jucăriile copiilor, toate aceste instrumente meritau să fie folosite, cântate și ascultate încă o dată. Vocile lor au fost apoi orchestrate și reunite în această coloană sonoră.

‍

‍

În Viișoara pentru prima săptămână, am decis să explorăm satul prin lentila instrumentelor sale muzicale - și într-adevăr „este nevoie de un sat” pentru a face muzică! Unul dintre cele mai evidente locuri în care am căutat muzică la început a fost biserica, unde orga pare să fie gata de cântat, dar de fapt rămâne tăcută și probabil că este spartă. Condiția de a fi rupt sau puțin zdrențuit pare să fie împărtășită de majoritatea instrumentelor pe care am reușit să le colectăm până acum. Piane de jucărie, chitare, un flaut, o muzicuta, un sintetizator. Rupte, nefolosite, uitate, deplasate, uneori complet pierdute: aceste instrumente par să ne prezinte o mică parte a sufletului a acestui sat.

Am început să ne întrebăm de ce am fii putut avea nevoie cu disperareluat pentru o arhivă în sat? Orga bisericii părea să ne indice calea, așa că am început să urmărim instrumentele muzicale care aparțin localnicilor. Mai întâi cu ajutorul adolescenților din localitate, apoi cu niște Google translate în plus, am abordat pe oricine ne-am întâlnit pe stradă. Majoritatea oamenilor au crezut că nimeni nu va deține niciun fel de instrument, dar destul de curând am împrumutat o chitară, o muzicuta, un flaut și așa mai departe. Ne-a plăcut în mod deosebit că oamenii au mers adesea și le-au căutat și, de asemenea, le-au sters de praf. Chiar dacă munca noastră ar fi fost doar de a-i face pe oameni să-și șteargă de praf vechile instrumente, sau poate chiar amintirea lor, ar fi putut fi un succes. Dar când am reușit să punem mâna pe ei, le-am folosit și pentru a compune și a înregistra muzică nouă.

Construirea propriilor instrumente muzicale este de obicei modul în care ne facem munca, așa că a fost foarte special pentru noi tot ceea ce era disponibil aici și împărtășit de bunăvoie de către oameni. Popularea spațiului nostru de lucru cu toate aceste donații temporare ne-a făcut să se simțim foarte speciali. Ne-am simțit de parcă trezim niște instrumente vechi și pe care, poate, dacă proprietarii lor le-ar asculta acum sunetul, vor ezita o secundă înainte de a le depozita din nou.

‍

‍