Miruna Radovici caută constant ilustrarea unor momente de intimitate, o înglobare a unei maniere de tip „biosferic”, lucrările căutând să împlinească un echilibru. În ele se contrabalansează elementele de cromatică, contrastele compoziționale și cele de gen, iar rezolvările se desfășoară pe mai multe metode de reprezentare. De obicei, ca punct de pornire se găsește în fotografie, care e menită să captureze personaje, subiecte/subiecți fără a-i deranja, pentru a-i menține în narațiunea lor proprie și pentru a izola materialul inițial de ce se va concretiza ulterior. Se folosește de limbajul trupului și aranjamentul compozițional al subiecților pentru a pune în scenă nucleul avansării sociale prin interacțiuni, limbaj, atingere, emergența și dispariția organică a emoției, cu motivul căutării unei căi de comunicare optime, posibil dintr-o dorință față de aducerea la lumină a unui mod de relaționare mai sănătos. Proiectul ar trebui să fie o oglindă a faptelor și a gesturilor umane, cu focus pe împrejurimile casei lui Hundorf și cu ceea ce are satul de oferit.