RO.

Pentru Ioana Țurcan  prima săptămână de rezidență a fost un proces de renunțare la idealismul care adesea învăluie percepția exterioară despre viața la sat. Observațiile ei se întorc către existența problemelor sociale mai mult sau mai puțin evidente ale traiului de zi cu zi, dar și către sentimentul că relațiile dintre oameni și conexiunile de familie devin mai reci, într-un anumit sens marcate de o fisură.

Dacă relațiile dintre oameni se schimbă, la fel se intampla si cu cele dintre om și animal, care adesea în sat sunt complexe:

"Dacă proiectul Lifelike început cu Pablo în Polonia a fost mai ușor de abordat, fiind vorba de totemuri de vânătoare lipsite de viață ce și-au găsit loc de veci o bucătărie sau un hol maiestuos, aici la Hundorf este vorba de relații cu animale ce se desfășoară în timp real, cu acțiuni și consecințe prezente, unde trebuie să îmi găsesc alt loc, altă poziționare -în primul rând interioară."

‍
______

‍
EN.

The first week of the residency felt like a process of letting go for Ioana. Letting go of the idealistic image that surrounds the idea of living in a village, from an outsider perspective. Her observations are turned towards the more or less obvious social issues that people go through on a daily basis and towards the nature of their relationships. She has the feeling that the connection between locals and between families has turned more distant, in a way more fractured.

But if the relationships between people are constantly changing, their connection with animals is also a lot of times quite complex.

"The project Lifelike that I first made with Pablo in Poland was in a way easier to approach than this time. In Poland we found lifeless hunting totems, which found an afterlife in someone's kitchen or in a majestic hallway. Here, in Hundorf people have active connections with their animals, they are part of their daily lives, with actions and consequences where I have to find another approach- an approach that has its starting point within myself. "

‍

‍