Experiența Ioanei Rusu în Hundorf a fost puternic marcată de universul copiilor din sat, de optimismul și energia lor de a visa și de a fi creativi. În ciuda lipsurilor existente, Ioana a văzut în copii speranța pentru un viitor mai bun.
Prin atelierele pe care le-a ținut cu aceștia, Ioana a descoperit povești despre locurile lor preferate, dorințele și amintirile lor cu satul. Ea s-a împrietenit în special cu Monica, o fetiță de 9 ani, care i-a arătat vechea școală și care i-a povestit despre legătura puternică pe care o are cu acel loc, pe care adesea îl desenează la ateliere. Experiența a inspirat-o pe Ioana să își concretizeze proiectul într-o serie de fotografii, precum și într-un video.
___________
Ioana Rusu's experience in Hundorf was marked by the universe of children living in the village. By their optimistic view on life and their energy to dream and be creative. Despite the social problems existing in the place, Ioana saw hope for a better future through the children's eyes.
Through the workshops she held with them, Ioana discovered stories about their favorite places, their wishes and memories related to the village. She formed a friendship with Monica especially, a 9 year old girl, who showed her the old school and told her about her strong connection to the school, which she often draws in the workshops.
The experience inspired Ioana to turn her project into a series of photographies and video art.
"Ideea proiectului meu urmărea absența ca subiect general, pornind de la propriile mele experiențe la țară . Contextul din Hundorf m-a făcut să cercetez inițial migrația, am lucrat cu două familii în care erau copii și așa am început să petrec mai mult timp cu ei. Ulterior mi-am schimbat gândurile, am fost influențată de aceste interacțiuni. Atunci am văzut opusul la tot ce spuneau sătenii „că nu au niciun viitor”. Nu explicațiile despre un sistem eșuat m-au inspirat, ci cuvintele sincere și dorințele pe care mi le împărtășeau la atelier sau când desenam în bucătăria de acasă. Am început să o observ pe Monica, are 9 ani și am rugat-o să-și deseneze dorințele, iar eu să i le ghicesc. Ea a fost printre primele persoane care mi-au povestit despre școala veche. Am fost atât de curioasă să aflu ce a rămas acolo, după ce Monica a desenat-o vivid și a conturat pe fațadă mulți fluturi. Atunci mi-a venit și ideea de a combina desenele copiilor cu realitatea. Am continuat cu workshop-ul unde le dădeam copiilor teme precum: locul preferat, dorințe, persoane, toate în legătură cu satul și cu experiențele lor. În ultima săptămână am început să și filmez. Am fost cu Monica în școala veche și am văzut-o nostalgică, nimic nu arăta ca în desen, doar un fluture mare din hârtie care era într-o sală de clasă. Pe lângă materialele cu copii am reușit să adun și case, oameni din sat sau peisaje.
La Hundorf am retrăit ambiguitatea unei copilării fericite. A fost o perioadă plină, pe care am simțit-o ca fiind constructivă pentru parcursul meu artistic."
