Maxim Răzvan ne povestește despre sentimentul de nostalgie care pare presărat peste satul Hundorf. Co-existența caselor colorate proaspăt zugrăvite cu cele abandonate, îl duc cu gândul la un timp în care satul pulsa cu viață, iar cei care acum sunt în vârstă, se bucurau de jovialitatea tinereții.

“Satenii, bătrâni și tineri laolaltă, privesc cu melancolie în urmă, în vremurile din copilărie când curțile erau pline de râsete și aventuri.“, ne spune el.

———

Maxim Răzvan tells us about the feeling of nostalgia that seems sprinkled over the village of Hundorf.  The coexistence of freshly painted colorful houses with the abandoned ones reminds him of a time when the village pulsed with life, and those who are now elderly enjoyed the joviality of youth.

"The villagers, young and old together, look back with melancholy to the times of childhood when the courtyards were full of laughter and adventures," he tells us.